10. Titus Ozon – 157 de goluri
A fost unul dintre cei mai buni fotbalisti romani de dupa Al Doilea Război Mondial, spectatorii fiind fascinați de driblingurile amețitoare ale atacantului bucureștean. Înca din primul sezon în prima liga, Titus Ozon și-a arătat calitațile de golgeter, în 22 de meciuri marcand 21 de goluri pentru Unirea Tricolor. La capătul stagiunii 1947-48, echipa oboreană fuzioneaza cu Ciocanul Bucuresti, astfel rezultând clubul Dinamo București, iar Titus Ozon a imbracat tricoul alb-roșu în urmatorii sase ani.
Chiar daca nu câștiga nici un trofeu, Titus Ozon strălucește la Dinamo, iar în 1952 si 1953 iese golgeter al campionatului cu 17 goluri, respectiv 13. Devine rapid unul dintre cei mai apreciati fotbalisti ai echipei din Șoseaua Ștefan cel Mare, dar fiind o fire rebelă, golgeterul intră imediat in vizorul securistilor. Primește o ofertă de a juca la Progresul București, dar conducatorii dinamovisti nu-și doresc sa-și piarda unul dintre cei mai buni fotbalisti. Reușeste să evadeze de la Dinamo, dupa ce fusese trimis in Delta Dunarii, la taiat de stuf. La Progresul București reușește aceleasi prestatii ca la Dinamo, devenind și aici un idol al suporterilor. Chiar dacă a fost unul dintre cei mai mari fotbalisti ai anilor ’50, Titus Ozon nu a reușit sa castige nici un trofeu major, de trei ori fiind vicecampion al Romaniei, iar de patru ori a ajuns in finala Cupei Romaniei, în 1954 cu Dinamo, în 1958 cu Progresul, in 1961 și 1962 cu Rapid. La 31 de ani, în 1958, Ozon a ajuns in Giulești, unde a stat timp de sase sezoane. S-a retras la 36 de ani, de la Rapid, dupa ce jucase 17 sezoane pe prima scena a fotbalului romanesc. A marcat în prima liga 21 de goluri pentru Unirea Tricolor, 55 pentru Dinamo București, 8 pentru Dinamo Brasov, 41 pentru Progresul București si 33 pentru Rapid București.
9. Mihai Adam – 160 de goluri
Numele lui produce cu sigurantă emoție in randul suporterilor clujeni, chiar dacă a jucat de-a lungul carierei la cele doua mari rivale din oras. In 1962, Mihai Adam ajungea la Știinta Cluj (U Cluj), dupa ce jucase timp de trei sezoane la Industria Sarmei Campia Turzii, in Divizia B. La 22 de ani debuta pentru Știinta Cluj, iar la capatul primul sezon marca 15 goluri pentru “Șepcile rosii”.
După trei ani, în 1965, Mihai Adam devenea golgeterul campionatului, cu 18 goluri marcate. Performanța fusese reușită și datorită lui Zoltan Ivansuc, cei doi conlucrând perfect în fața apărărilor adverse. În același an, Știința Cluj câștiga Cupa României, singurul trofeu important din istoria clubului. Peste alți trei ani, atacantul câștiga din nou lupta în ierarhia golgeterilor, de această dată marcând 15 goluri. Șapte dintre acestea le-a reușit în poarta lui Dinamo București. În următorul sezon, Mihai Adam a jucat sub formă de împrumut la Vagonul Arad, unde își satisfacea stagiul militar. Șase goluri a marcat pentru arădeni, în 13 meciuri jucate, iar la finalul sezonului s-a reîntors la Cluj. În 1972, la 32 de ani, Mihai Adam a plecat la CFR Cluj, unde a confirmat din nou calitățile de atacant de rasă. În al doilea sezon în tricoul rivalei câștiga al treilea titlu de golgeter al campionatului, devenind singurul fotbalist care a reușit această performanță cu două echipe diferite. Chiar dacă avea 33 de ani, Adam reușise să înscrie 23 de goluri în acel sezon. Doi ani mai târziu, în 1976, s-a retras, având însă un mare regret, niciodată nu jucase pentru echipa națională a României. A marcat în prima ligă 107 goluri pentru Știința/Universitatea Cluj, 6 pentru Vagonul Arad și 47 pentru CFR Cluj.
8. Victor Pițurcă – 165 de goluri3
Fostul selecționer al echipei naționale a fost unul dintre cei mai redutabili atacanți din fotbalul românesc. Era recunoscut ca un fotbalist care stătea la pândă și aștepta momentul oportun pentru a înscrie. A debutat în Divizia A, în 1975, în tricoul Universității Craiova, echipă la care își făcuse și junioratul, însă nu a reușit să marcheze niciun gol pentru echipa fanion a Olteniei.
A urmat un periplu în a doua ligă, jucând la Pandurii Târgu Jiu și Drobeta Turnu Severin. În 1979, la 23 de ani, ajunge la FC Olt, echipă care era nou-promovată. În cele patru sezoane jucate la Scornicești, Victor Pițurcă a marcat doar 28 de goluri în 98 de meciuri.
În vara lui 1983 ajunge la Steaua București, în Ghencea cunoscând cele mai mari performanțe. În sezonul 1985-86, Victor Pițurcă a fost golgeterul echipei în Cupa Campionilor Europeni, acesta marcând cinci goluri. Doi ani mai târziu, în 1988, câștigă titlul de golgeter al campionatului, cu 34 de goluri marcate. Performanța i-a adus „Gheata de bronz” a Europei, având cu cinci goluri mai puțin decât Tanju Çolak de la Galatasaray. În 1989, la 33 de ani, a plecat la Lens, unde a jucat un singur sezon, retrăgându-se apoi. Rămân memorabile în memoria microbiștilor golurile marcate în poarta lui Anderlecht, dar și reușita, apoi anulată, din meciul cu Galatasaray, din 1989. Portarul turcilor, Zoran Simovic, a încercat să degajeze, însă mingea l-a lovit în ceafă pe Pițurcă și a intrat în poartă. Arbitrul întâlnirii, Keith Hackett, a anulat golul, nevăzând ce se întâmplase în careul turcilor. A marcat în prima ligă 28 de goluri pentru FC Olt și 137 pentru Steaua București.
7. Mircea Sandu – 167 de goluri
6. Ion Oblemenco – 170 de goluri
A început fotbalul în Oltenia, mai întâi, în orașul natal, la Progresul Corabia, apoi fiind junior la Electroputere Craiova și Universitatea Craiova. În Divizia A debutează, la 19 ani, la Rapid București, unde fusese adus de Valentin Stănescu. Încă de la primul meci marchează, chiar împotriva echipei la care fusese junior și la care va cunoaște consacrarea, Universitatea Craiova. În Giulești petrece trei sezoane, dar joacă foarte puțin, fiind mai mult rezervă lui Emil Dumitriu sau a lui Ion Ionescu. Revine, în 1966, în Bănie și își pune amprenta pe jocul echipei încă din primul sezon. Ion Oblemenco câștigă titlul de golgeter al campionatului, cu 17 goluri marcate. În același sezon, Rapid câștigă primul titlu de campioană a României.
La trei ani de la această performanță, Ion Oblemenco recidivează și câștigă al doilea titlu de golgeter al campionatului, de această dată marcând de 19 ori. Chiar dacă era unul dintre cei mai buni atacanți, tunarul oltean nu a fost selecționat în echipa națională a României care a mers la Campionatul Mondial din 1970. Mai mult decât atât, Oblemenco nu a jucat niciun meci la echipa națională, chiar dacă a evoluat la tineret, în echipa olimpică sau în lotul B. În 1972, Ion Oblemenco câștigă al treilea titlu de golgeter al campionatului, cu 20 de goluri marcate. Un an mai târziu, triumfă pentru a patra oară în ierarhia celor mai buni marcatori, atacantul Craiovei marcând de 21 de ori. Bucuria acestei reușite a fost totuși umbrită, U Craiova ratând titlul de campioană a României în fața lui Dinamo.
La capătul sezonului 1973-74, Universitatea Craiova câștigă pentru prima oară campionatul, Ion Oblemenco fiind unul dintre artizanii succesului, cu 14 reușite. În 1977, la 32 de ani, pleacă de la Universitatea Craiova după un conflict cu antrenorul echipei, Constantin Teașcă, și ajunge la FCM Galați, în Divizia B. La finalul sezonului 1977-78, Ion Oblemenco se retrage din fotbal, cu toate că fusese golgeterul ligii secunde, cu 25 de goluri marcate. A marcat 3 goluri pentru Rapid și 167 pentru Universitatea Craiova.
5. Florea Dumitrache – 170 de goluri
Junioratul l-a făcut la Rapid București, dar nu a rezistat prea mult în Giulești, și la TUG București. Performanțele din teren l-au adus imediat în atenția lui Traian Ionescu, antrenorul lui Dinamo, însă conducătorii din Șoseaua Ștefan cel Mare nu erau mulțumiți de faptul că jucătorul părea să nu aibă calitățile fizice necesare. Primele două sezoane au fost dificile, Dumitrache jucând puțin. La 19 ani devine titular într-o echipă care avea să strălucească în anii ’70. Explozia lui Dumitrache vine când abia împlinise 21 de ani, dinamovistul câștigând titlul de golgeter, cu 22 de goluri marcate. Meciurile bune făcute la Dinamo, dar și la echipa națională îi aduc o prezență în ierarhia „Balonului de Aur”, în 1970. La sfârșitul sezonului 1970-71, Florea Dumitrache devine pentru prima oară campion al României, cu Dinamo, și câștigă al doilea titlu de golgeter, cu 15 goluri marcate, la egalitate cu Gheorghe Tătaru (Steaua București) și Constantin Moldoveanu (Politehnica Iași). Viața extrasportivă tumultuoasă începe să-și pună amprenta pe randamentul lui Dumitrache, dar chiar și așa mai reușește două sezoane bune, în 1972-73 și 1973-74. La Dinamo începea să strălucească Dudu Georgescu, iar în 1976, la 28 de ani, pleacă de la clubul din Șoseaua Ștefan cel Mare. Ajunge la Jiul Petroșani, echipă unde strălucește în sezonul 1976-77, în 32 de meciuri reușind să înscrie de 20 de ori, clasându-se pe locul doi în ierarhia golgeterilor. După trei sezoane petrecute în tricoul minerilor, Dumitrache este adus de Mircea Lucescu la Corvinul Hunedoara, unde devine unul dintre jucătorii care pun umărul la ascensiunea echipei din Divizia B până la calificarea în Cupa UEFA. Se retrage, aproape în anonimat, în 1985, la 37 de ani, la Minerul Știința Petroșani. În prima ligă a marcat 108 goluri pentru Dinamo București, 37 pentru Jiul Petroșani și 25 pentru Corvinul Hunedoara.
4. Marin Radu II – 190 de goluri
Și-a făcut junioratul la FC Argeș, echipă pentru care a și debutat în Divizia A, în 1974, la 18 ani. Încă de la primul meci, FC Constanța – FC Argeș 3-1, Marin Radu a marcat, iar la finalul sezonului înscrisese de 15 ori în 29 de meciuri, fiind golgeterul echipei. Cifrele atacantului sunt de-a dreptul uluitoare, timp de opt sezoane consecutive fiind golgeterul echipei. În sezonul 1978-79, FC Argeș câștigă al doilea titlu de campioană a României, iar Marin Radu II se clasează pe primul loc în ierarhia golgeterilor, cu 22 de goluri marcate. Al doilea titlu de golgeter al campionatului îl obține în sezonul 1980-81, când înscrie 28 de goluri în 34 de meciuri.
La sfârșitul sezonului 1982-83, Marin Radu II pleacă de la FC Argeș, unde devenise golgeterul all-time al echipei, cu 148 de goluri înscrise, fiind urmat în această ierarhie de Nicolae Dobrin, acesta marcând 106 goluri. Pentru un sezon joacă la FC Olt, iar în vara lui 1984 ajunge la Steaua București. În Ghencea câștigă două titluri de campion al României, o Cupă a României și, cel mai important trofeu din carieră, Cupa Campionilor Europeni. Pentru Steaua înscrie 11 goluri în 44 de meciuri de Divizia A. În 1986 se întoarce, pentru un sezon și jumătate, la FC Argeș, devenind din nou golgeterul echipei, cu șase goluri în 20 de meciuri, în stagiunea 1986-87. Finalul carierei îl găsește la Inter Sibiu, echipă pe care o ajută să promoveze în Divizia A în 1988. Sezonul 1990-91 este ultimul ca jucător, evoluând pentru Șoimii IPA Sibiu, în Divizia B. În prima ligă a marcat 156 de goluri pentru FC Argeș, 8 pentru FC Olt, 11 pentru Steaua București și 15 pentru Inter Sibiu.
3. Rodion Camataru – 198 de goluri
2. Ionel Danciulescu – 214 goluri
Ionel Dănciulescu și-a început cariera de fotbalist la juniorii CSS Slatina și a debutat în Divizia A cu două luni înainte să împlinească 17 ani, la Electroputere Craiova. Evoluțiile sale remarcabile au atras atenția marilor echipe din România, iar în vara lui 1995 a ajuns la Dinamo București. După două sezoane la Dinamo, clubul s-a confruntat cu dificultăți financiare și a fost nevoit să îl vândă la Altay în Turcia, unde însă Dănciulescu nu s-a acomodat. După doar o jumătate de sezon, s-a întors în România, dar Dinamo nu a avut resursele necesare pentru a-l readuce, așa că s-a transferat la rivala Steaua București. În Ghencea, s-a impus rapid și a fost golgeterul echipei în mai multe sezoane consecutive. În sezonul 1997-98 a marcat 14 goluri, iar în următoarele două stagiuni a continuat cu 15, respectiv 14 goluri. Totuși, în iarna lui 2001, un conflict cu antrenorul Victor Pițurcă l-a trimis la echipa a doua, iar Dănciulescu s-a transferat înapoi la Dinamo București. Aici a avut un început dificil, inclusiv conflicte cu suporterii dinamoviști, dar a reușit să revină în top, devenind unul dintre cei mai prolifici atacanți din Liga 1.
La finalul sezonului 2002-03 a terminat pe locul doi în ierarhia golgeterilor, cu 16 goluri, iar un an mai târziu a câștigat titlul de golgeter al campionatului cu 21 de goluri. În acea perioadă, alături de Claudiu Niculescu, Dănciulescu forma unul dintre cele mai de temut cupluri de atacanți din fotbalul românesc, cunoscut sub numele de “N&D”. În 2005, a fost împrumutat la Shandong Luneng în China, unde a continuat să impresioneze, marcând 10 goluri și devenind golgeterul echipei. După revenirea la Dinamo în iarna lui 2006, a avut un sezon modest, dar în sezonul 2006-07 și-a adus contribuția la câștigarea campionatului, înscriind 15 goluri. În sezonul următor, a câștigat al doilea titlu de golgeter al campionatului, cu 21 de goluri. În vara lui 2009, Dănciulescu a plecat din nou de la Dinamo, de această dată la Hercules Alicante, în Spania. A ajutat echipa să promoveze în La Liga, marcând 10 goluri în 25 de meciuri, dar după doar un an s-a întors la Dinamo, unde a început să doboare recorduri. Pe 17 octombrie 2011, a devenit al doilea fotbalist care atinge borna de 200 de goluri în prima ligă românească, iar în 2012 a devenit jucătorul cu cele mai multe meciuri disputate în Liga 1, depășind recordul deținut de Costică Ștefănescu. În septembrie 2013, Dănciulescu a doborât și recordul pentru cele mai multe goluri înscrise în Cupa României, depășindu-l pe Florea Voinea, care avea 40 de goluri. În noiembrie 2013, și-a anunțat retragerea din activitate, după 21 de sezoane în prima ligă. În cariera sa, a marcat 8 goluri pentru Electroputere Craiova, 54 pentru Steaua București și 152 pentru Dinamo București, lăsând în urmă o moștenire impresionantă în fotbalul românesc.
1. Dudu Georgescu – 252 de goluri
Dudu Georgescu, cel mai prolific marcator din istoria primei ligi din România, a început fotbalul la Progresul București, unde a debutat în Divizia A cu două zile înainte de a împlini 20 de ani. În primul său meci, a marcat singurul gol al partidei Progresul – CFR Cluj 1-0. Deși a început ca fundaș central, apetitul său ofensiv a fost remarcat de antrenori, ceea ce a dus la schimbarea sa pe postul de atacant. După retrogradarea Progresului în sezonul 1970-71, Georgescu a mai rămas la echipă un sezon și jumătate, înainte de a se transfera la CSM Reșița în iarna lui 1973. Aici, antrenorul Ioan Reinhardt l-a folosit ca atacant, iar Dudu a înscris 7 goluri în 12 meciuri. Transferul său la Dinamo București în 1973 a fost un punct de cotitură în carieră. În primul sezon la Dinamo, Georgescu a marcat 21 de goluri, fiind al doilea marcator al campionatului. În sezonul următor, a marcat 33 de goluri, câștigând titlul de golgeter al campionatului și prima sa “Gheată de Aur”, care i-a adus locul 10 în clasamentul “Balonului de Aur”. Recunoscut pentru detenta impresionantă și simțul golului, Georgescu nu era la fel de tehnic ca Florea Dumitrache, dar avea un talent extraordinar de a înscrie constant.
În 1977, Dudu Georgescu a câștigat a doua sa “Gheată de Aur” după un sezon în care a marcat 47 de goluri, un record care a ridicat suspiciuni în presa internațională datorită ritmului său spectaculos din ultimele etape. În anii 1976 și 1977, a fost clasat pe locurile 18 și, respectiv, 9 în ierarhia “Balonului de Aur”. Dudu Georgescu este unicul fotbalist care a reușit să fie de patru ori consecutiv golgeterul campionatului, între 1975 și 1978, marcând 135 de goluri în acea perioadă. După 10 ani petrecuți la Dinamo, unde a marcat 207 goluri în Divizia A, Georgescu a părăsit echipa la finalul sezonului 1982-83. A continuat să joace la SC Bacău, Gloria Buzău și Flacăra Moreni, iar pe finalul carierei a evoluat în Divizia C la Muscelul Câmpulung și Unirea Urziceni. În total, Dudu Georgescu a înscris 252 de goluri în prima ligă românească, devenind golgeterul all-time al Diviziei A și al lui Dinamo București. Este, de asemenea, al doilea fotbalist român, după Gheorghe Hagi, ca număr de prezențe în clasamentul final al “Balonului de Aur”. Golurile sale sunt împărțite astfel: 5 pentru Progresul București, 7 pentru CSM Reșița, 207 pentru Dinamo București, 4 pentru SC Bacău, 27 pentru Gloria Buzău și 2 pentru Flacăra Moreni.
